marți, 10 martie 2009

Batu


Batu, pe numele lui adevarat Gheorghe Terci.
Era un om harnic la el in sat, multi erau la fel de harnici dar Batu avea o experienta de viata care-i facea pe oamenii din sat sa-l respecte in mod deosebit.
Venise razboiul, era de datoria lui si a mers la lupta, frontul razboiului era la Rusi, era sergent in grupul de cercetasi al armatei Romane.
Una din misiunile lui de razboi s-a incheiat tragic, de fapt razboiul in sine este o tragedie.
Era in corpul de cercetasi, o patrula de cercetare are in medie 3-5 soldati care sunt alesi pe spranceana si antrenati ceva mai dur, mai special, de fapt sunt oameni de sacrificiu, daca te intorci inapoi din misiune bine, daca mori esti erou, simpla socoteala.
Asa cum spuneam, o inclestare intre patrula din care facea parte Batu si o alta patrula inamica s-a soldat cu raniti grav de ambele tabere, un soldat inamic, chiar daca lupta incetase, ranit find a avut putere sa impuste cel mai bun camarad de arme al lui Batu aflat chiar langa el, a fost un moment de rascruce pentru el, fara sa pot da detalii, stiu ca Batu s-a razbunat crunt.
Era prea mult pentru el, nu putea ierta ce s-a intamplat, nu era fricos, dar nu vroia sa mai moara nimeni, cel putin nu de mana lui, a plecat de pe front si Dumnezeu stie cum a venit inapoi acasa, in cateva saptamani era la Draganesti.
Oficial era dezertor, nu cred ca-l mai interesa, totul era durere pentru el, strabunica Maria ii ducea haine si mancare in stuf unde avea un bordei, acolo statea de cand venise fugar.
Nu i-a trebuit mult sefului de post sa o urmareasca pe bunica si a mirosit cam cum stateau lucrurile numai ca ce ordin, ori instructiuni a avut seful de jandarmi ca a venit frumos, a explicat lu’ bunica ca stie de Gheorghe unde este si ca sa vina la post ca nu-i face nimeni nimic.
Dumnezeu stie cum a venit de pe front, tot Bunul Dumnezeu stie cum a plecat inapoi, tot ce stiu este ca a ajuns inapoi la regimentul lui si a fost decorat pentru lupta la care luase parte.
De plecarea lui nu a pomenit nimeni oficial, stia toata lumea prin ce trecuse asa ca fost iertat.
Dupa toate astea, om bun de lupta nu mai era, dar a dus razboiul pana la capat ca felcer s-a intors acasa si mare mester tamplar a fost in comuna. Stiu cateva case construite de mana lui si tot felul de lucruri frumoase, era un artist, asta a facut toata viata, am inteles ca a facut si cateva poduri de lemn peste Cricov si Prahova care probabil nu mai sunt in picioare.
A trait pana la 92 de ani si a muncit pana tarziu la batranete, i-mi aduc aminte cum priveam cu uimire mainile lui muncite, maini cum nu am mai vazut vreodata, tot cu acele maini am vazut, surprins, ca scria de altfel foarte frumos, mi-au cazut din intamplare niste hartii scrise de strabunicu’ si am ramas uimit, scria ca un dascal priceput.
Acesta era Batu' asa cum am spus, ca el au fost multi altii acestia erau "batranii nostrii" .

Dumnezeu sa-i ierte