duminică, 8 martie 2009

La Obor cu porumb,

In ziua de Sf. Maria este mare targ la Urlati, am vazut in curte ca se pregateste ceva si filam sa inteleg ce anume. De cu seara tataia impreuna cu tata au pus obloane mari la caruta si prelata dupa care au inceput a umple caruta cu boabe de porumb.
Pe vremea comunistilor sa ai de toate in curte sa dai si la 4 randuri de copii cu familiile lor si sa-ti mai si ramana sa vinzi era lucru mare, exact asta facea bunicu, dupa cum am vazut mai tarziu. Mancare era destula, de bani se descurca tataia din munca pamantului si asta este o treaba foarte grea, pentru noi cei de azi este aproape imposibil.
Vazand ca incarcatul porumbului este distractiv ma jucam in caruta si eram fericit numai ca odata cu apusul tataia si tata au mancat si se pregateau cu felinare de drum sa plece cu caruta la targ sa vanda porumb, eu fara sa stau pe ganduri am cerut sa merg si eu, toti au zis ca nu se poate, eu nici nu vroiam sa aud am inceput sa ma tavalesc pe jos in fata curtii si sa urlu ca vreau in caruta.
Deja tataia daduse bice cailor iar tata nu se putea rupe de mine si se gandea ca eu nu mai intru sa dorm cu ceilalti in casa peste noapte iar cei ce erau acolo nu erau tocmai prietenii mei. A zis atunci ca decat sa stea cu grija mai bine ma suie in caruta, siz si facut, am luat-o pe bicicleta pe scurtatura catre bariera si i-am iesit lu' tataia chiar in fata. M-a aruncat tata in varful carutei si m-a invelit cu o suba de blana apoi am pornit la drum.
Nu am zis nimic tot drumul, am adormit, cand m-am trezit era tot noapte dar ajunsesem deja la targ. Dupa ce a platit intrarea am cautat loc si tataia a dehamat caii sa se odihneasca.
Cand m-am trezit dimineata deja veneau muntenii sa cumpere porumb cu sacul. Era oborul plin cu de toate de la grau la animale mari, eu asa cum promisesem eram cuminte si stateam langa caruta, marfa am vandut-o bine si repede, nu a ramas bob de porumb in caruta.
S-au ospatat, mi-au luat de la o carciuma din obor ceva mici si dupa ce am mai stat sa mai rezolve alte treburi al batran, am plecat catre casa.
Deja era foarte cald afara si tataia a oprit caruta la hanul Plopi undeva la mijlocul drumului sa bea bere, eu am ramas de straja la caruta.
Pe vremea aceea opreau la acest han gupuri multe de nemti in drumul lor spre litoral iar caruta noastra vopsita, cu un singur pui de ghiaur negru si doi cai frumosi a parut foarte rustica incat au inceput sa faca poze cu mine si cu caruta cu cai, probabil in Germania nu vedeai asa ceva.
Intre timp bunicul i-si potolise setea cu cateva beri si a mai luat cateva langa el sa aibe pe drum iar in scurt timp am dat bice cailor trecand prin albia raului nu inainte de a lasa caii sa se racoreasca in apa pana la genuchi.
Ne-am abatut de acolo pe scurtatura traversand Cricovul sarat asa cum v-am spus si fara sa grabim caii am luat-o pe drum de camp, bunicul mi-a dat hamurile si s-a culcat efectiv in caruta, probabil ca stiau si caii drumul si era Ok sa conduc eu caii.
Am fost cel mai fericit copil din lume atunci, nu sperasem sa pot merge efectiv cu caii atat de mult, o luasem pe scurtatura pe camp dar tot mai aveam de mers drum lung cale de cateva ore pana in sat.
La un moment dat bunicu adormise deabinelea intins in caruta, eu eram atat de concentrat incat auzeam toate insectele din jur pe campul intins si infierbantat dar eram fericit.
Am ajuns cu bine acasa, am mancat si fuga la joaca la garla unde era raiul nostru, faceam baie in fundul gol si ne dadeam cu noroi ca porcii dupa care saream in apa, va vine sa credeti sau nu acolo am facut cea mai buna baie din viata mea. Am facut baie in cateva mari si oceane limpezi si frumoase nimic de spus dar balaceala cu copiii de acolo nu o pot uita, nici o piscina cat de faina ar fi nu face cat cada noastra fiindca asa ii spuneam unui loc unde sapasem cu totii din sat si nu eram putini, sa fie apa adanca si aveam si trambulina din pamant.
Baia aceea de soare, noroi, si apa calda cu bradis pot spune ca este in mod naturat ceea ce ofera astazi dupa atatia ani de modernizare, centrele de SPA de peste tot cu mare mandrie si fala.
Nimic nu se compara cu acele zile da vara la tara, acolo am facut pasul de la baiat de oras la taran de la camp si nu regret niciodata, asta am fost dintodeauna doar ca pentru cateva zeci de ani industrializarea a facut ca sute de mii de familii sa se mute la oras si odata cu ei parinti mei.
Cu prima ocazie promit sa fac o sedinta SPA la cada la Vatnau adica la micul rau de care v-am povestit.
Era sa uit a povesti despre locul nostru de balaceala a mentiona ca acolo stau marturie scufundate in namol crucile de piatra sculptata a catorva capitani eroi ai lui Stefan cel mare ce a purtat batalia cunoscuta ca batalia de la cursul apei impotriva lui Radu cel frumos ce era sustinut de turci pentru tronul tarii Romanesti. Acolo Stefan cel mare a casapit la turci pentru a pune in scaunul tarii Romanesti pe Vlad Dracul varul sau. De fapt toti cei mentionati aici erau veri buni, nepoti ai lui Mircea cel batran iar Vlad Tepes si Radu cel frumos erau frati.
Am fost curios dupa ce am auzit povestea mai sus mentionata sa vad daca este adevarat, parea ceva ireal pentru mine ca islazul meu de joaca sa fi fost camp de batalie si nu una oarecare ci cu eroi ca Vlad tepes si Stefan cel mare, pe dusmanii tarii nu-i mai mentionez desigur inca odata.
Asa ca prietenii din sat mi-au aratat si am intrat in garla in noroi sa vad si sa pun piciorul pe acele monumente ale stramosilor.
In legatura cu asta multi ani la rand m-am tot gandit daca Stefan cel mare desenat pe caruta lu’ tataia avea legatura cu batalia aceea ce a avut loc acolo, Dumnezeu stie, ca ai batrani de mai povesteau istorii deastea sau dus demult au ramas copiii cu calculatoarele si cu internetul, saracii copii, m-as bucura sa aibe si ei copilaria pe care am avut-o noi, sa mai lase cu lunile calculatoarele care le fac mai mult rau decat bine.
Sper ca mai devreme sau mai tarziu acestea sa fie scoase la lumina si asezate la loc de cinste pe acel islaz plin de istorie si totodata de amintirile mele de pe vremea cand eram copil.

Va urma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu